De ce au nemtii telefoane publice?

Ma-ntorsai recent din tara land-urilor nemtesti. Nimic deosebit, pana aici. Insa cu ocazia catorva plimbari ce-am fost nevoit sa fac pe strazi am observat un lucru straniu, sau cel putin la fel de neobisnuit ca si cravata si bereta de pionier in centrul capitalei.

Mai baieti, astia inca mai au telefoane publice, aparate afisate cu nonsalanta. Peste tot.

Oare la ce le-o fi folosind?

Apropo de asta, voi cand ati vazut ultima data un telefon public in Romania? Cred ca au trecut cativa ani buni de cand au disparut din peisajul mioritic, cartelele fiind izgonite de SIM-uri.

Concluzia e care am tras-o eu este ca nemtii nu isi permit celulare, pe cand, deh, la noi e comun sa ai doua, trei. Esti chiar privit cu superioritate daca ai doar unul, insa sa nu indraznesti sa nu cari nici un mobil dupa tine. Atunci chiar ca ai pus-o, poate rogi un prieten prin trafic daca ai nevoie de un telefon de urgenta.

Dar de ce le distrug daca tin la ele atat de mult? Oare au si ei vandalli lor, sau sunt doar romanii care nu le suporta?

Alo, Gara? (II)

Alo, Gara? (II)

O alta zi, alta poveste.

Intre timp aflase si numele tuturor celor ce stateau in apartamentul de la etajul trei din Odobescu. L-a ginit pe Lupu: “Asta-i omu’ meu”, gandeste. Asteapta sa se faca tarziu. Trebuie sa fie tarziu, foarte tarziu. Oricum, stiti si voi ca nu se plictiseste, isi gaseste o [placuta ocupatie] si amana operatiunea pe mai tarziu.

[Dupa 6 ore ...]

“Alo? Alo, gara? Cand pleaca acceleratul de Iasi?”

“Iara? …”

“Poftim? Cand pleaca domnule acceleratu’?”

In receptor se auzea doar tonul. Formeaza din nou. Raspunde o voce pusa pe scandal:

“DA”

“Lupule, tu esti?”, intreaba.

Celelalt ceva mai potolit: “Da, cine e?”

“Te sun sa intreb: Ai idee cand pleaca acceletu’ de Iasi mai?”, si se prapadeste de ras.

Nu redau aici injuraturile care urmara, insa la a treia incercare a intrat direct tonnul de post in deranjament.

Io aveam telefonul inchis.

O alta zi, alta poveste.

Intre timp aflase si numele tuturor celor ce stateau in apartamentul de la etajul trei din Odobescu. Il ginise pe Lupu: ‘Asta-i omu’ meu‘, gandeste si se umple camera de lumina draconica ce se revarsa cand scoate la iveala coltii de vampir intr-un zambet irezistibil: ‘L-am, prins de oo‘. Asteapta sa se faca tarziu. Trebuie sa fie tarziu, foaaarte tarziu. Oricum, stiti si voi ca nu se plictiseste, isi gaseste o placuta ocupatie si amana operatiunea pe mai tarziu.