Cand te doare-n casca
Stii despre ce vorbesc, sentimentul acela de preaplin sictirit de toti si de toate!
Si totusi, de ce sa te doara la casca? Ce legatura are asta cu orice? Ce vreau sa zic cu asta? Nimic! Nimic si totul si, totusi, nu stiu. E doar casca mea data prea tare sau e zgomotul prea puternic, in jur. Si injur … Dati volumul mai incet!!
Simt capu-mi pulsand! Simt agitatia fara rost din lume. Simt lupta incrancenata pentru un scop vag si impersonal. Un scop strain de luptator. Gresit! Mi-ar chiar veni sa rad daca nu mi-ar veni sa rad. Hohotesc de durere, rad in tortura. Ma trag dupa ei. Vor sa ma aiba cu ei. Sa ma uniformizeze, ingereze. Incerc sa-i evit, sa scap. Sunt prea multi. Multi prea multi. Nu stiu cat mai rezist. Sa ma conserv, fizic si mintal. Sa fug departe? Sa nu innebunesc! Pana acum o fac bine, cu succes. Partial, dar functioneaza, cu atentie: continui sa ma doara la .. casca!
Oare incep sa ma deprim?
Posted by Wordmobi

Ehe, dragii mosului, v-ati gandit vreodata la asta? Ei bine, eu stau si ma tot intreb. Cateva motivatiuni reusesc totusi sa-si scoata capul la lumina din putul gandirii, poate prea descentrate totusi:


Intre timp aflase si numele tuturor celor ce stateau in apartamentul de la etajul trei din Odobescu. Il ginise pe Lupu: ‘Asta-i omu’ meu‘, gandeste si se umple camera de lumina draconica ce se revarsa cand scoate la iveala coltii de vampir intr-un zambet irezistibil: ‘L-am, prins de oo‘. Asteapta sa se faca tarziu. Trebuie sa fie tarziu, foaaarte tarziu. Oricum, stiti si voi ca nu se plictiseste, isi gaseste o 



-ro.png)
Alti frustrati