Hackeri: abonament cu forta

Uite ce gasesc azi pe net. Asa, din intamplare. M-am distrat teribil!

Redau tot textul integral mai jos, fara comentarii. Gasiti originalul aici.

 

Vocea: Buna ziua, cu domnul Xulescu as dori sa vorbesc.
Eu: Buna ziua, la telefon.
V: Domnule Xulescu, doresc sa va felicit si sa va urez bun venit in marea familie a abonatilor nostri! De astazi…{} ({} = il intrerup eu pe el sau el pe mine)
E: Mda, multumesc, dar stati putin ca nu inteleg despre ce anume vorbiti. Ce abonat? La ce? De unde sunati?
V: V-am contactat din partea celui mai nou serviciu aparut pe piata la acest moment in regiunea Dvs., pentru a va anunta ca tocmai ati devenit abonatul “Serviciului Minune”!! Sincere felicitari!!
E: E o gluma asta sau ce? Probabil faceti vreo confuzie ceva, in cel mai bun caz…{}
V: Nu sunteti Dvs. dl. Xulescu din (adresa completa)?
E: Ba da, eu sunt. Dar nu m-am abonat la niciun Serviciu Minune, nici macar n-am auzit de asa ceva, daramite…{}

Intrebare cretina – raspuns cretin

Nu vi se intampla sa va fie puse niste intrebari de-a dreptul cretine si sa va vina sa raspundeti la fel de cretin? Ei bine, mie mi se intampla destul de des problema asta, iar eu sunt genul de persoana (carcotasa – mi se spune des) care ofera niste raspunsuri… de te doare mintea.

Si hai sa dau cateva exemple, prin care am trecut eu… ca sa nu ramana lumea uimita si sa nu inteleaga ceea ce vreau sa comunic:

1. Stateam acum jumatate de an si ma uitam la un film acasa, cand deodata ma suna un prieten pe telefonul fix – foarte putin s-a mai folosit fixul in ultima vreme la mine. Nu stiu ce a fost in capul lui si m-a intrebat:
- Salut. Ce faci ma? Esti acasa?
Am binevoit sa ii raspund amabil:
- Nu frate… eu sunt la o plimbare pe afara si ti-a raspuns o fantoma care are voce ca a mea. Sa stii ca nu este absolut nimeni acasa…

2. Tot o chestie asemanatoare, dar episodul se petrece la interfon. Suna interfonul si raspund:
- Da.
- Ce faci mami? Esti acasa?
- Nu mama… am luat-o la goana pe scari cu interfonul in brate si vin sa iti deschid usa.

3. O zi ploioasa de vara. Ma suna unul … de aici

Cai spinosi

Cucu de mucu, cai spinosi ilustri. Idealism feroce scarpinicios, ce-i asta meh?

Sau cum poate asta sa devina “Cucu de mucu, ghimpata cal de prestigiu. Scarpinicios idealismul intens, Ce este aceasta regula?”

Vrei mai mult.

Azi nu raspund ..

• La provocari,
• La glume tampite,
• Celor care incearca sa ma traga inapoi,
• Celor care incearca sa ma traga inainte,
• La comentarii rautaciase,
• La laude binevoitoare,
• La intrebari cretine,
• La incercari de a ma trezi din confortabila non-actiune in care ma aflu,
• La furie,
• La zambet,
• La cutremur,
• La prostie,
• Si nu in ultimul rand, niciunui apel telefonic!

P.S.: Ar trebui sa-mi reamintesc mai des asta.

Inca una, din inima!

Veneam de la masa, satul si bine-dispus, meditand la frumusetea naturii si a vietii, la norocul pe care il ai nu, favoarea care ti se face sa traiesti, sa fii in stare sa VEZI viata in afara zidurilor cu care te inconjoara societatea si sa mai ai si burta plina.

Bineinteles ca nu putea sa dureze. Astea sunt doar niste reverii ale unui copil naiv, poate si cam tampit … Suna telefonul, raspund (prost mai sunt):

Alo, Gara? (II)

Alo, Gara? (II)

O alta zi, alta poveste.

Intre timp aflase si numele tuturor celor ce stateau in apartamentul de la etajul trei din Odobescu. L-a ginit pe Lupu: “Asta-i omu’ meu”, gandeste. Asteapta sa se faca tarziu. Trebuie sa fie tarziu, foarte tarziu. Oricum, stiti si voi ca nu se plictiseste, isi gaseste o [placuta ocupatie] si amana operatiunea pe mai tarziu.

[Dupa 6 ore ...]

“Alo? Alo, gara? Cand pleaca acceleratul de Iasi?”

“Iara? …”

“Poftim? Cand pleaca domnule acceleratu’?”

In receptor se auzea doar tonul. Formeaza din nou. Raspunde o voce pusa pe scandal:

“DA”

“Lupule, tu esti?”, intreaba.

Celelalt ceva mai potolit: “Da, cine e?”

“Te sun sa intreb: Ai idee cand pleaca acceletu’ de Iasi mai?”, si se prapadeste de ras.

Nu redau aici injuraturile care urmara, insa la a treia incercare a intrat direct tonnul de post in deranjament.

Io aveam telefonul inchis.

O alta zi, alta poveste.

Intre timp aflase si numele tuturor celor ce stateau in apartamentul de la etajul trei din Odobescu. Il ginise pe Lupu: ‘Asta-i omu’ meu‘, gandeste si se umple camera de lumina draconica ce se revarsa cand scoate la iveala coltii de vampir intr-un zambet irezistibil: ‘L-am, prins de oo‘. Asteapta sa se faca tarziu. Trebuie sa fie tarziu, foaaarte tarziu. Oricum, stiti si voi ca nu se plictiseste, isi gaseste o placuta ocupatie si amana operatiunea pe mai tarziu.

Mana invizibila

Si cum episodul cu matusa nu se putea termina asa usor, ci dimpotriva, evolua intr-un serial in toata regula, m-am trezit intr-o seara cu continuarea la celebrul “va urma …”.

Veneam de la servici dupa o zi plina de regie a dansului bitilor, o coregrafie foarte complexa in acea zi. Voiam doar lucruri simple, ca o cina, sau o baie si un somn, poate o carte la culcare cu care sa adorm, ca de obicei, pe piept.

Cand, sotia, cu o sclipire ciudata in ochi, ma intreaba cel mai neasteptat lucru, cel putin din partea ei … :

“Ai sunat-o pe matusa, nu-i asa?”

Simteam cum mi se naruie tavanul casei in cap. O lume intreaga ameninta sa se prabuseasca.

“Si tu incepi?” Deja vedeam caramizile conceptiilor mele

Si cum episodul cu matusa nu se putea termina asa usor, ci dimpotriva, evolua intr-un serial in toata regula, m-am trezit intr-o seara cu continuarea la celebrul “va urma …“.

Veneam de la servici dupa o zi plina de regie a dansului bitilor, o coregrafie foarte complexa in acea zi. Voiam doar lucruri simple ca o cina, sau o baie si un somn, poate o carte la culcare cu care sa adorm, ca de obicei, pe piept.

Cand, sotia, cu o sclipire ciudata in ochi, ma intreaba cel mai neasteptat lucru, cel putin din partea ei … :

Alo, gara (I)?

Eram studenti, si n-aveam somn. Eram in perioada de experimentat tot ce-i nou. Eram doar noi, si toti ceilalti. Ce misto eram…

Mai tineti minte raposatul mIRC? Ala care seamana cu numeroasele servicii de mesagerie instanta din zilele noastre.  Acel Twitter prafuit al vremurilor apuse, cu sute de utilizatori intr-o asa numita camera, care mai de care mai interesanti in banalitatea lor. Puteai alege orice nume te tuna pe moment. Sa faci ce vrei, iar maine esti un om nou.

Noi l-am dezvoltat sa stiti. Noi l-am promovat, noi am investit in el noptile si unghiile care s-au tocit pe tastatura. Unde erau faimoasele retele de socializare daca nu eram noi? Facebook, MySpace si Hi5 erau doar prin baruri, ultimul poate o trupa de vara. Twitter era un cuvant extraterestru.

Aici incepe totul, dupa o lunga noapte de vorbareala si atatea victime feminine cazute prada lui Zorro cel mircos si cu degete de pianist, se plictiseste de vrajeala pe la ora patru in dimineata cand canta pentru prima oara cocosii si urla foamea in stomacul armasarului. Interesul ii cade in buda si cauta un alt mijloc de socializare distractiva, asa un pic, inainte sa puna capul pe perna. Asa ca pune mana pe telefon, si suna un prieten.

Sava, tu esti?

Era o zi de vara cand sesiunea era in toi si fetele nu se gandeau la noi.

- Salut Sava, ce mai faci? Cum te-ai distrat aseara? vine intrebarea prietenului meu, pe culoarul facultatii, in timp ce asteptam sa intram la curs.

Povestea se intampla cu o zi inainte, cand, plictisit ca de obicei, pune mana pe telefon si suna:
“Alou, sunt vecinul dedesubt“, zice cu o privire malefica in ochi, care ii scapa interlocutorului sau.
“Da, spuneti“, vine si raspunsul.
“Bai, dati in pula mea muzica aia mai incet, ca nu pot sa dorm. Io ma scol devreme ca tre’ sa muncesc, n-o frec ca voi toata ziua“, zice din nou intr-un larg zambet, stapanindu-si cu dibacie vocea si sa nu pufneasca in ras.

Ce este si ce nu este un celular II

Povesteam data trecuta despre ce este un telefon mobil. Pentru ce a fost creat si cum trebuie folosit intru respectul reciproc.

Acum continuam povestea cu clarificarea a ceea ce nu este, desi se confunda foarte des si usor, un celular: