Mana invizibila

Si cum episodul cu matusa nu se putea termina asa usor, ci dimpotriva, evolua intr-un serial in toata regula, m-am trezit intr-o seara cu continuarea la celebrul „va urma …”.
Veneam de la servici dupa o zi plina de regie a dansului bitilor, o coregrafie foarte complexa in acea zi. Voiam doar lucruri simple, ca o cina, sau o baie si un somn, poate o carte la culcare cu care sa adorm, ca de obicei, pe piept.
Cand, sotia, cu o sclipire ciudata in ochi, ma intreaba cel mai neasteptat lucru, cel putin din partea ei … :
„Ai sunat-o pe matusa, nu-i asa?”
Simteam cum mi se naruie tavanul casei in cap. O lume intreaga ameninta sa se prabuseasca.
„Si tu incepi?” Deja vedeam caramizile conceptiilor mele

mana invizibilaSi cum episodul cu matusa nu se putea termina asa usor, ci dimpotriva, evolua intr-un serial in toata regula, m-am trezit intr-o seara cu continuarea la celebrul „va urma …„.

Veneam de la servici dupa o zi plina de regie a dansului bitilor, o coregrafie foarte complexa in acea zi. Voiam doar lucruri simple ca o cina, sau o baie si un somn, poate o carte la culcare cu care sa adorm, ca de obicei, pe piept.

Cand, sotia, cu o sclipire ciudata in ochi, ma intreaba cel mai neasteptat lucru, cel putin din partea ei … :

„Ai sunat-o pe matusa, nu-i asa?”

Simteam cum mi se naruie tavanul casei in cap. O lume intreaga ameninta sa se prabuseasca.

„Si tu incepi?” Deja vedeam caramizile conceptiilor mele in legatura cu telefoanele astea de-am-pixu’, cum se ordoneaza in arhitectura unei explicatii limpezi, logice si argumentate fara posibilitate de tagada pe care vrand-nevrand va trebui sa o construiesc. Din nou!

Renuntasem deja la a face oamenii sa inteleaga. Nu avea rost. Nu aveam nimic de castigat, decat ca ma frustram la constatarea ca am facut-o degeaba. Urmatoarea data o luam intotdeauna de la inceput.

Insa acum era cu totul altceva. Acum era vorba de sotia mea. Era vorba de cea care m-a inteles si sustinut intotdeauna. Ma intrebam cum oare s-a ajuns aici.

Am avut insa dreptate in legatura cu ea:

„M-a sunat azi. M-a luat prin invaluire .. pe la Marasesti:

Am o rugaminte mare la tine. Daca poti si vrei sa ma ajuti .. uff .. stii, e important. Numai tu ma poti ajuta …

Ce s-a intamplat? zic (zice ea adica).

Nu stiu cum sa-ti spun .. stii tu mai bine cum sa abordezi subiectul. Daca poti sa discuti cu el sa-l convingi s-o sune pa matush’sa ..

Ii zic: A sunat-o sambata. S-a luminat:

Da? Bine. Atunci pot sa ii raspund si sa vorbesc cu ea. Ca ma tot suna si i-am zis ca nu stiu nimic. Ca a fost ocupat. Apoi mi-a fost jena sa-i mai raspund, si nu i-am mai raspuns. N-am vrut sa va fac probleme. Gata … pot acum sa vorbesc cu ea.

Cam astea au fost evenimentele importante de azi”, incheie nevasta-mea.

O alta seara listinita … s-a dus.

Pai fratilor:

  • ce naiba, suntem chiar asa copii?
  • ce fac eu ma priveste si ma impacteaza strict pe MINE
  • exista o singura persoana responsabila de actiunile mele: EU
  • vorbesc cu cine si daca am chef
  • daca ii chiar pasa cuiva daca mai traiesc sau nu, ma suna. Sau nu? In caz contrar interesul nu exista cu adevarat.
  • incep sa ma intreb: oare chiar ma conduc femeile? Sau ele asa cred? Sau pana acuma nu mi-am dat seama? Sau …

Hmm ….

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Septembrie 27, 2009 la 2:44 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: