Archive

Posts Tagged ‘durere’

Cand te doare-n casca

Noiembrie 2, 2010 1 comentariu

Stii despre ce vorbesc, sentimentul acela de preaplin sictirit de toti si de toate!
Si totusi, de ce sa te doara la casca? Ce legatura are asta cu orice? Ce vreau sa zic cu asta? Nimic! Nimic si totul si, totusi, nu stiu. E doar casca mea data prea tare sau e zgomotul prea puternic, in jur. Si injur … Dati volumul mai incet!!
Simt capu-mi pulsand! Simt agitatia fara rost din lume. Simt lupta incrancenata pentru un scop vag si impersonal. Un scop strain de luptator. Gresit! Mi-ar chiar veni sa rad daca nu mi-ar veni sa rad. Hohotesc de durere, rad in tortura. Ma trag dupa ei. Vor sa ma aiba cu ei. Sa ma uniformizeze, ingereze. Incerc sa-i evit, sa scap. Sunt prea multi. Multi prea multi. Nu stiu cat mai rezist. Sa ma conserv, fizic si mintal. Sa fug departe? Sa nu innebunesc! Pana acum o fac bine, cu succes. Partial, dar functioneaza, cu atentie: continui sa ma doara la .. casca!
Oare incep sa ma deprim?

Posted by Wordmobi

Conexiunea telefonica presupune biunivocitate

Martie 9, 2010 4 comentarii

[picapp align=”left” wrap=”true” link=”term=headache+with+phone&iid=7685964″ src=”c/c/e/9/Man_standing_with_3931.jpg?adImageId=11134505&imageId=7685964″ width=”127″ height=”176″ /]Gigi si-a cumparat recent ciocolata, la oferta. Este foarte mandru de achizitia facuta, isi ingrijeste bijuteria ca lumina ochilor. O curata, o lustruieste, butoneaza si se lauda. Rade cu lacrimi si se bucura nespus arareori cand suna, si plange ca un caine cand se zgaraie.

Toata problema lui e ca nu prea suna, ceea ce-i scade oarecum gradul de importanta in fata ortacilor cu care-si omoara timpul pe la barul Butoiul cu Bere, toti la fel de lipiti ca el. Asa ca Gigi a descoperit puterea networking-ului, si incepe sa-si umple agenda cu numere. Vecini, fartati, amici ai vecinilor .. nu conteaza: da bipuri, ce-i el prost sa-si consume? Ce era sa-si ia de la melteanu’ lu’ Fifi …

Gigi e un baiat ca toti ceilalti, comun si muncitor. Tot ceea ce-l deosebeste de restul lumii celulariste este durerea de cap. Da, ai auzit bine, dar te rog sa nu-l judeci asa repede. Pe Gigi al nostru nu-l doare capul de cat de mult vorbeste, ca nu prea are cu cine, ci asa … asa-l ia pe el cam pe la zece seara o durere de-i crapa capu’. Asa zice. Ii crapa si nu stie ce sa faca. A-ncercat s-o dreaga cu de toate, dar toate ‘geaba. Doare si pace.

Treaba naspa, totusi, s-a intamplat cand Gigi si-a dat seama ca daca povesteste pe gesem, si-l tine intr-un fel anume pe-o ureche ii trece durerea ca printr-o minune, asa .. intr-o juma’ de ora. Si pe cine oare a-nceput Gigi sa-l sune? Cine nu l-a spurcat inca, bineinteles.

Si uita asa ma trezesc in fiecare seara cu-n apel la zece fix, sa se doftoreasca Gigi. „Stai linistit ca povestesc eu!„, zice. „Ca iar ma doare, frate„. Nu ma-ntreba ce-mi spune (ca nah, tot ce fac e cica sa-l ascult), da’ tehnologia asta incepe sa ma termine cu nervii. „Mai ai, Gigi?” „O-nceput sa treca, mai o tara si e gata” … Iete, am auzit-o si p-asta. Sa-i spun ce-mi vine, cum sa-i spun?

Ce comunicare, ce miracol, ce era traim! Toate probleme umanitatii rezolvate, minuni se succed!

Gigi, mie cine imi ia durerea de cap, ce zici?